REGULILE JOCULUI - LEGILE IUBIRII (2)

Cum ne aratam iubirea, intr-un mod practic, fata de aproapele nostru?
O reformulare mai cunoscuta a celei de-a 2-a Legi a Iubirii este Regula Bunului Simt: „Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!” Avand in vedere acest lucru, sa enumeram cateva lucruri care nu ar trebui facute niciodata:

Sa nu ucizi !
Cu alte cuvinte, orice fiinta are dreptul la viaţă, stabilit de catre Creator. In mod logic, trebuie sa includem aici si animalele. Astfel, respectarea acestei reguli te va transforma, in mod necesar, intr-un lacto-vegetarian. Dar aceasta nu trebuie sa te sperie si am sa-ti demonstrez ca este tot spre binele tau. Ca sa nu deviem de la subiectul principal, poti sa citesti mai multe aici !
De fapt, aceasta regula este mai mult decât un imperativ negativ de a nu ucide, implicand faptul de a nu face rău sub nici o formă (prin faptele, vorbele sau gândurile noastre) nici unei fiinţe. Aceasta atitudine devine naturala doar atunci cand este bazata pe sentimente de iubire.

Oamenii devin violenţi pentru a-şi apăra interesele, propriile lucruri, pe cei dragi, proprietatea sau onoarea. Dar un om nu se poate bizui numai pe el pentru a se apăra pe el însuşi sau pe ceilalţi şi convingerea că poate face aceasta este falsă. De fapt, omul trebuie să se bizuie pe Creator, căci El este sursa tuturor puterilor şi atunci nu se va mai teme de nimic, de nici un rău. Violenţa se naşte din teamă, slăbiciune, ignoranţă sau nelinişte. Pentru a o stăpâni este necesar ca fiinţa să se elibereze de teamă. Pentru a obţine această eliberare, este necesară o nouă atitudine în faţa vieţii şi o reorientare a minţii. Violenţa scade în mod necesar atunci când oamenii învaţă să-şi bazeze credinţa pe realitate şi cercetări mai degrabă decât pe ignoranţă şi presupuneri.

De obicei, pentru o faptă rea comisă de alţii, oamenii cer dreptate, dar pentru una făcută de ei înşişi, cer îndurare şi iertare. Mult mai indicat si folositor este recunoasterea greselii, căinţa şi îndreptarea, mai degraba decat pedeapsa pentru un rău făcut. Asta nu înseamnă sa fii pasiv faţă de rau sau că nu trebuie să intervii în cursul anumitor evenimente care iau o turnură negativă. In aceste cazuri, este bine sa te opui răului din omul care face rău, dar nu persoanei însăşi. Opoziţia faţă de rău şi dragostea pentru cel care-1 comite pot coexista. De exemplu, soţia unui beţiv se poate opune obiceiului sau, continuând să-si iubească soţul ori mai este cazul unei mame care, desi isi iubeste copilul, îl bate uneori, pentru a-l dezvăţa de un obicei rău. Opoziţia fără dragoste duce la violenţă. Pe de altă parte, a-l iubi pe cel care face rău, fără a te opune răului din el, este nebunie şi duce la nefericire. Cea mai bună cale de urmat în astfel de situaţii este să iubeşti o persoană în timp ce te lupţi cu răul din ea. Bătălia este câştigată pentru că lupti cu dragoste.

Pentru a reusi cu succes sa-ti stapanesti violenta si pornirile furioase, trebuie să urmăresti să te eliberezi de teamă şi de supărare, reducând gradat, din ce în ce mai mult, aceste trăiri negative în fiinţa ta. Cand teama cuprinde un om, îl poate paraliza. El s-ar putea speria, de exemplu, de pierderea mijloacelor de existenţă, a bogăţiei sau a reputaţiei, insa cea mai mare teamă este aceea de moarte. Trebuie sa stii ca, chiar daca trupul tău este supus bolii, vârstei, decăderii şi morţii, Spiritul (ceea ce esti tu cu adevarat) este etern şi invulnerabil. Daca iti daruiesti, plin de credinta, întreaga ta fiinţă si viata Creatorului (prima Lege a Iubirii), atunci El te va ajuta si proteja. In aceste conditii, de cine sau de ce anume te mai poti teme?

Sa nu minti !
Pentru respectarea acestei reguli, trebuie să te abţii de la orice exagerare, pretenţie, exprimare echivocă, semi-adevăr, dezvoltând în acelaşi timp o putere de viziune clară şi directă, excluzând confuzia, inconstanţa, agitaţia haotică în vorbire, gândire sau acţiune. Asta înseamnă că nu trebuie să spui ceea ce ştii că este fals si nici nu trebuie să induci pe alţii în eroare, lăsându-i să înţeleagă că ştii cu precizie ceva când de fapt numai bănuiesti sau faci presupuneri. Implică de asemenea faptul că nu trebuie să faci judecăţi pripite. „Gândeşte înainte de a vorbi !” - Chiar dacă în anumite situaţii spui adevărul, dar prin aceasta faci totuşi un anume rău unei fiinţe, comiti o mare greşeală.

Acestui autocontrol trebuie să i se dea totuşi un sens mai larg: să fii drept în gând şi în faptă, tot aşa ca şi în vorbire. Minciuna nu se referă numai la vorbire. Poti minţi si prin acţiuni, dacă aceste acţiuni îi înşeală pe alţii. De exemplu, îi faci să creadă că ai făcut un lucru pe care nu l-ai făcut şi nici nu ai avut de gând să-l faci.
Uneori poate exista tendinţa de a încerca să justifici un neadevăr. Ar fi însă o nouă greşeală pentru că în felul acesta te-ai minţi pe tine însuti. Nu trebuie să faci afirmaţii despre care nu esti în totalitate sigur. De multe ori imaginaţia oamenilor obişnuiţi ajunge să deformeze foarte mult adevărul, deşi aparent aceştia nu au nici o intenţie negativă. La sfârşitul fiecărei zile trebuie să te întrebi dacă ai respectat principiile adevărului.

Totuşi, pentru ca o persoană să poată spune adevărul, trebuie în primul rând să-l fi trăit în propria sa fiinţă. În ştiinţa actuală se cunosc multe cazuri în care o teoremă, o lege sau o idee apreciată la un moment dat ca fiind un adevăr absolut, peste o perioadă de timp a ajuns să fie infirmată sau să constituie un adevăr parţial, înglobat într-un sistem mai amplu şi mai profund. Pe măsură ce evoluezi catre nivele superioare, atat intelegerile cat si capacitatea ta de exprimare se rafineaza, ajungand, in timp, la o viziune mai amplă asupra realităţii ori asupra unui fenomen.
Aşa cum focul arde impurităţile şi rafinează aurul, tot astfel focul adevărului purifică întotdeauna fiinţa. Controlul vorbirii duce la dezrădăcinarea răului de orice fel. Când mintea nu mai este orientată negativ în nici o direcţie ea este imediat umplută cu bunătate faţă de toţi.

Cele 12 calităţi pe care le implică respectarea Adevarului sunt: veracitatea (sau faptul de a te abţine de la orice formă de minciună, aceasta atrăgând dispariţia fricii), echilibrul psihic, stăpânirea de sine, absenţa dorinţei în emulaţie (la nivelul dorinţelor superficiale - aceasta arată dacă e util să dorim un lucru), iertarea, modestia, puterea de îndurare (rezistenţa), absenţa geloziei, mila, atenţia şi consideraţia faţă de ceilalţi, filantropia dezinteresată, autocontrolul.
Există patru păcate provocate prin vorbire: obscenitatea şi injuriile, a spune neadevăruri, calomnia sau inventarea unor lucruri şi ridiculizarea a ceea ce este sacru sau demn de veneraţie pentru alţii.

Sa nu furi !
A nu fura include pe langa ideea de a nu lua ceea ce aparţine altuia fără permisiunea sa şi pe aceea de a nu folosi ceva pentru alt scop decât cel iniţial sau mai mult decât a permis-o posesorul Astfel, ea include înstrăinarea, abuzul de încredere şi folosirea greşită.

La nivel mental, a nu fura înseamnă lipsa de lăcomie şi aceasta trebuie înţeleasă într-un sens mai larg: "să nu râvneşti". Dorinţa iniţială de a avea ceea ce posedă alţii este cauza care duce la însuşirea lucrurilor altora. Dar şi simplul gând de a râvni la ce are altcineva poate tulbura echilibrul emoţional şi mental. El creează insatisfacţia si invidia. Furtul real, dacă se realizează, este doar un produs direct al gândului iniţial care ne-a făcut să râvnim şi astfel ne-a tulburat echilibrul emoţional şi mental.

Atât timp cât doreşti ceea ce are altul, realizezi un furt la nivelul intenţiei, în plan mental. Cheia principală care permite eliminarea aceste tendinţe este eliberarea de tirania dorinţelor. O fiinţă poate dori ceea ce are o altă persoană, dar fără ca prin aceasta să urmărească să profite în mod egoist de eforturile ei. În această situaţie nu vrei ceea ce are celălalt, ci vrei pur şi simplu o realizare proprie echivalentă.

In timp ce unii râvnesc plini de aviditate la bogăţie, putere, faimă sau plăceri, cel care este conştient şi aspira catre idealuri nobile, doreşte doar să il descopere şi să-l iubească pe Creator. Eliberarea de dorinţele inferioare îti permite să scapi de multe tentaţii. Dorinţele puternice inferioare tulbură mintea, îi face pe oameni josnici şi răi, îi face infirmi. Cel care ascultă de porunca "Nu fura!", înţeleasă în sensul ei general, devine posesorul tuturor bogăţiilor.

De asemenea, la un nivel mai profund si superior, aceasta regula implica sa fii modest, sa nu te atasezi de lucrurile pe care le ai si sa nu acumulezi bunuri inutile, cu gândul că dacă aduni lucruri de care nu ai într-adevăr nevoie, esti un hoţ. Nu trebuie să faci din obţinerea lucrurilor un scop în sine. Este bine să le folosesti, fără a ajunge să fii dependent de ele.

Omul are simtul proprietatii si o tendinţă de a acumula la nesfârşit bunuri materiale, iar aceasta este o consecinţă a stării de agitaţie mentală care-l face să-şi dorească mereu altceva. Niciodată posesiunea unui lucru nu-l va mulţumi, căci imediat mentalul se îndreaptă către un altul, iar lanţul se continuă neîntrerupt. De aceea, înţelepţii au afirmat că omul cel mai bogat este cel sărac în dorinţe. In loc sa irosesti timp şi energie pentru acumularea şi păstrarea de lucruri inutile, mai bine te orientezi catre scopuri mult mai înalte.

Prin această atitudine, viaţa devine mai simplă. Niciodată nu vei avea senzaţia de nemulţumire, fiind eliberat de suferinţa produsă de lipsa sau pierderea vreunui lucru exterior. Actionand astfel, vei descoperi că orice lucru de care ai nevoie cu adevărat, iti este dat chiar atunci când ai nevoie de el. Vei ajunge la o stare de spirit în care esti mulţumit cu orice s-ar întâmpla deoarece predomina un sentiment de siguranţă interioară.

Aceasta practica înlătură frica, minciuna, ura, deziluzia, ataşamentul, agitaţia minţii, grija şi supărarea. Ea este de mare ajutor în practicarea celorlalte reguli expuse anterior.

Sa nu fii desfranat !
Aceasta regula se refera la acele lucruri si fapte care te pot duce pe un drum gresit, precum: imbracamintea necuviincioasa (prea provocatoare sau ciudata), necumpatarea in mancare si bautura, pornografia si prostitutia, jocurile de noroc, drogurile, cantecele indecente, betia, lenea si nu in ultimul rand incalcarea credintei dintre sot si sotie, adica adulterul.
De asemenea, trebuie sa stii ca intotdeauna orice act sexual realizat fara iubire, doar pentru placerea erotica, inseamna a face sex, nu dragoste si se numeste prostitutie, chiar daca sunteti sau nu casatoriti. Daca exista relatii de cuplu in care numai unul din cei doi iubeste, iarasi nu este bine, caci celalalt se prostitueaza, iar partenerul intretine aceasta situatie. Ori iubesc amandoi, ori relatia trebuie sa inceteze.

Desfranarea iti rapeste sanatatea trupeasca si sufleteasca, intuneca mintea, impietreste inima si te indeparteaza de Creator. Pe de alta parte, ea mai indeamna si la comiterea altor greseli, ca: minciuna, furtul sau omorul. A nu fi desfrânat înseamnă a pune frâu răutăţilor si greşelilor enumerate mai sus, a-ti infrana pornirile instinctuale generate de hormoni, a te controla atat in vorbire cat si in fapta, a fi o persoana echilibrata si morala.

Pe langa toate aceste reguli, orice fapta buna pe care o faci din compasiune si altruism pentru ceilalti, inseamna ca aplici in mod practic a 2-a lege a Iubirii. Insa, trebuie sa stii ca binele cu forta, face mai mult rau si creeaza tensiuni. Daca vrei sa ajuti pe cineva, intreaba-l de ce anume are nevoie, iar daca chiar el iti cere ajutorul, atunci cu atat mai mult ofera-i tot sprijinul de care are nevoie.

JOCUL regulilor bune !
Hotaraste-te sa respecti cat mai bine aceste indicatii-reguli. Inainte de fiecare fapta sau gand, analizeaza in minte daca acestea sunt in acord cu respectarea celor doua Legi ale Iubirii. Realizeaza acest exercitiu-joc pentru cel putin o luna (sau toata viata) si vei avea parte de experiente, intelegeri si transformari deosebite. In maxim o luna vei simti ca totul s-a schimbat, vei intra intr-o lume miraculoasa in care totul devine posibil si toti cei din jurul tau vor simti ceva deosebit. Cat timp faci acest exercitiu, nu spune nimanui nimic. Tine secret !